Acasă Social Educație Despre referendum, libertate şi iubire ȋn Romȃnia Centenarului

Despre referendum, libertate şi iubire ȋn Romȃnia Centenarului

12 min citire
0
9
393

AUTOR: M.M.

Referendumul a ȋmpărţit societatea romȃnească ȋn două tabere

Tema referendumului a ȋmpărţit societatea romȃnească ȋn două tabere şi odată cu el a accelerat şi a adus ȋn atenţie o realitate ignorată, dar care şi-a făcut treptat intrarea şi ȋn Romȃnia post-decembristă, problema acceptării celor ce aparţin minorităţii sexuale de către majoritatea societăţii romȃneşti. Ȋn ultimele zile, am asistat la o ȋntreagă propagandă de ambele tabere, fiecare cu argumentele şi extrapolările ei, nu de puţine ori atingȃnd ridicolul. Şi ca orice extreme, cele două atitudini se resping.

Cine are dreptate? E greu de spus, mai ales dacă faci parte din ambele tabere şi mai ales dacă priveşti din ambele perspective. Poate că fiecare are dreptatea lui, dar cum facem să trăim unii cu ceilalţi?

Referendumul este rezultatul unei acţiuni civice iniţiate de trei milioane de cetăţeni sub convingerea fermă că ȋn textul Constituţiei trebuie să apară, ȋntr-o formă fără echivoc, formula “bărbat şi femeie”.

Acestei acţiuni cetăţeneşti i s-au asociat şi diferitele Biserici creştine din Romȃnia, ȋntemeiate pe ȋnvăţătura biblică. Şi  au dreptate că acest referendum trebuie să aibă loc, fiind o acţiune ce a urmat regulile democraţiei. Dar nu orice urmează aceste reguli conduce neaparat la un conţinut legislativ democratic, aşa cum am văzut deja, ȋntr-o serie de legi cu dedicaţie ȋn ultima vreme. Biserica are dreptate cȃnd reclamă adevărul evanghelic, care nu se poate schimba ȋn ciuda diferitelor interpretări şi care o defineşte ȋn natura ei. Şi cum tu nu te poţi schimba, nu-i poţi cere ei să se schimbe.

Pe de altă parte, o minoritate care ȋmpărtăşeşte alte convingeri, pe motivul că simte şi trăieşte altfel, aspiră să iasă din starea de ascundere printr-un cadru legal care să–i garanteze anumite drepturi de care se bucură cei asemeni lor ȋn cele mai multe din statele europene. Acestei probleme de fond i s-a adăugat şi altele, susţinătorii familiei ȋn varianta “bărbat şi femeie”, asociaţi cu un mod de viaţă creştin şi poate greşit cu unul tradiţional, cunosc din demersul acestor minorităţi sexuale care au obţinut pe considerentul principiului ,,politically correct” o serie de drepturi pȃnă la interzicerea noţiunilor de “tată” şi “mamă” ȋn Franţa ori la ideologia de gen ȋn ţările nordice, care ar şterge diferenţele ce ţin de sex ȋntre bărbaţi şi femei, acesta fiind apanajul  dreptului de a  declina oricȃnd  propria identitate sexuală.

Minorităţile sexuale, la rȃndul lor, cu o agendă bine susţinută, luptă pentru recunoaştere, toleranţă, pentru o societate deschisă şi, nu ȋn ultimul rȃnd, pentru legalizarea a ceea ce ei deja trăiesc ori ceea ce i-ar ajuta să ducă o viaţă asumată, liberă şi deci mai bună.

Şi fiecare are dreptatea şi libertatea lui formală. Unii de a susţine referendumul, alţii de a-l contesta, protestȃnd.

Dar dincolo de această libertate, avem noi libertatea interioară de a ne accepta unii pe alţii? Avem noi libertatea de a ne asuma riscuri, de a-l accepta pe celălalt şi, pȃnă la urmă, libertate de a ne iubi?

Dacă ne-am ȋntoarce la sensul primar al termenilor, am ȋnvăţa că familia ȋn ceea ce a ȋnsemnat ea, oricȃte epoci istorice ar traversa, a rămas mereu casa omenirii şi componenţa membrilor ei, dincolo de atributele de “tradiţională” ori “modernă”, nu se negociază.

Familia nu este o convenţie socială ori una ideologică, dar este, ȋn mod evident, sursa unei vieţi linişte, a unor legături dincolo de orice cuvȃnt, a unei gravitaţii interioare a inimilor, a unor forţe centrifuge care ne aduc ȋn casa fiinţei. Asta face din familie un sistem. Probabil că din acest considerent, anumite familii nu ar merita să se numească astfel, decȃt dintr-un simplu accident.

Ideea de familie nu ar trebui să fie refugiul unor resentimente, cărora negăsindu-le alte substitute, membri minorităţii sexuale caută a se ȋntoarce la vechile arhetipuri, ȋn sensul dat de C. G.Jung, pentru a găsi pacea cu ei ȋnşişi. Familia nu e  un refugiu, ci e mai degrabă, punctul de plecare din care se nasc toate.

Şi da, iubirea nu se votează, dar nimeni nu şi-a pus problema de a o vota. Ea se trăieşte, ea porneşte din adȃncul şi de dincolo de noi, dar nu trăieşte niciodată pentru sine şi ȋn sine.

Cȃţi dintre cei care pretind iubirea trăiesc ȋn stabilitatea şi ȋn liniştea tăcerii ei?

Un alt termen care ȋntră ȋn această ecuaţie şi asupra căruia e inutil să zăbovim este cel de democraţie. O societate democratică se ȋntemeiază pe libertatea persoanei şi-n egală măsură pe demnitatea acesteia.

Ce ar ȋnsemna demnitatea fără libertate ori libertatea fără demmnitate? De aici, nevoia unui simţămȃnt democratic care să se extindă pȃnă ȋn cele mai profunde resorturi şi vibraţii ale fiinţei noastre şi care ar trebui să admită că ȋntr-o societate modernă toţi oamenii au nevoie şi, mai apoi, dreptul de a se simţi confortabili, acceptaţi, protejaţi şi respectaţi ȋn propria lor identitate.

Poate că e mult prea greu acum să facem exerciţiul unei simţiri democratice şi nu neapărat al unor reguli democratice, dar ȋnvăţȃnd să-l respectăm şi pe celălalt poate vom găsi ȋn noi acea toleranţă şi ȋnţelegere faţă de cei care, aşezaţi ȋntr-o altă tabără, pot să fie fiii şi fraţii noştri, adică parte a familiilor noastre. E nedrept să asistăm la emigrarea acestora ȋntr-un pămȃnt al făgăduinţei, dar mereu unul străin, pe care trebuie să ȋnveţe să-l iubească, pentru că ai lor au ȋnceput să-i urască tot mai mult.

Poate referendumull va rezolva o problemă, dar va crea o alta. Va trasa graniţe, graniţe de ură ȋntre unii şi alţii, acum cȃnd chemaţi suntem să ne unim sub acelaşi arc al Centenarului.

Ce folos că atunci am ales libertatea de a fi uniţi şi ȋmpreună, cȃnd azi am trasat alte graniţe şi pe atȃţia ai noştri i-am respins. Cum vom mai putea sta unii lȃngă alţii cu vechea dragostea de neam şi cu o ură nouă faţă de unii de-ai noştri ȋn suflet?

Încarcă mai mult de Exponentul
Încarcă mai mult în Educație

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Verificați de asemenea

Expoziția „Memoria ca viziune”

Expoziția „Memoria ca viziune”Vernisaj: vineri, 19 octombrie, ora 19:00 Curator: Horea Avr…