Acasă Cultură La graniţele dintre viaţă şi moarte-Gothic

La graniţele dintre viaţă şi moarte-Gothic

12 min citire
0
1
101

La puțin timp după lansarea romanului Gothic cineva m-a întrebat: ,,Ce-ți veni fratele meu cu tema asta? Cam morbidă, zău așa!” Ce-mi veni…

Prin 2012 m-am hotărât să văd un film cu unul din actorii mei preferați, Robert De Niro. Pelicula se numea Red Lights și lângă De Niro mai apăreau actorii Sigourney Weaver si Cillian Murphy. O distribuție de zile mari! Regia filmului îi aparține regizorului și scenaristului Rodrigo Cortés.  În acest thriller, un cuplu de celebrii investigatori ai fenomenelor paranormale trebuie să facă față celei mai mari încercări din cariera lor atunci când pornesc acțiunea de a-l discredita pe unul din cei mai puternici și mai misterioși indivizi cu puteri paranormale. În rolul acestui personaj, Robert De Niro. Până la urmă, cei doi investigatori reușesc să-l discrediteze pe acest individ cu așa zise puteri paranormale, de fapt unul din banalii cititori în gânduri, vânatori de fantome sau vindecători prin credință.

Romanul meu Gothic privește altfel chestiunea asta. Știm cu toții că misticismul și superstiția pot oferi unor oameni speranță. Dacă exista ceva dincolo de lumea noastră și această realitate, ceva ce nu putem vedea, atunci poate că există și o portiță spre  o cunoaștere secretă la care nu au acces decât cei inițiați, care pot oferi soluții la probleme care depășesc știința și pregătirea noastră. Bineînțeles, există și escroci care fac apel la sentimentele noastre și la dorința de a cunoaște misterele universului. Aceștia nu fac altceva decât să manipuleze mulțimile prin ,,talentele” lor speciale…

În roman povesteam cititorilor faptul că atunci când nu înțelegem unele întâmplări, atunci când acestea ni se par teribil de ciudate, să încercăm să găsim explicațiile firești. În nici un caz să nu fim sceptici, să nu ironizăm sau să ne batem joc de lucrurile astea pentru că uneori, neîncrederea noastră poate deveni letală. Iată ce scriam pe una din coperțile romanului:

 

„O să vă povestesc despre un om care a avut o viaţă obişnuită, poate la fel ca fiecare dintre noi, un om care neştiind regula jocului, la un moment dat va lua cele mai neinspirate hotărîri şi astfel îşi va pierde identitatea, minţile şi-n final îşi va pierde viaţa. O poveste violentă despre neîncredere…”

 

Andrei Drumeș, eroul nostru, e un arhitect de excepție. Viața i-a dat multe, toate îi merg cât se poate de bine până într-o zi, când cunoaște o persoană. Domnul Gherman este parapsiholog, un clarvăzător înzestrat cu extra- senzory perception  care îi povestește despre precogniție și psihometrie. Andrei Drumeș este sceptic. Nu înțelege și nici nu vrea să înțeleagă toate astea:

 

,,Andrei a râs și ridicând mâna spre oaspete, a plusat:

-Ceea ce ne povestiți, îmi aduce aminte de o întâmplare din romanul ,,Maestrul și Margareta”a lui Bulgakov. Un anume Andrei Fokici, într-o discuție cu Messir Woland, este informat că va muri peste nouă luni -în februarie viitor – de cancer la ficat, în clinica Universității de Stat nr.1 din Moscova, salonul 4. Punct.

S-a întors spre prietenii săi desfăcând teatral brațele:

-Cum bine știți, Messir Woland nu era altcineva decât diavolul, ceea ce explică toată povestea lui  Bulgakov. Haideți domnilor, în lumea reală lucrurile funcționează totuși altfel.”

Reacția parapsihologului este promptă:

,,… Domnule Drumeș, linia dintre real și ireal este foarte subțire. Până la urmă, e dreptul dumneavoastră să nu credeți ce vă spun eu. Aproape toate meseriile din lume nu trezesc suspiciuni și asta, pentru că ele fac parte din lumea văzută! Când încerci să vorbești cuiva despre lumea fascinantă a celor nevăzute, devii cel puțin ridicol în fața ascultătorului…”

Nu am de gând să vă povestesc story-ul romanului Ghotic. Unii l-au citit, alții, probabil îl vor citi. Ceea ce vreau să vă spun este faptul că parapsihologul îi va face lui Andrei o demonstrație, pentru a-l convinge. Întâmplările care urmează vor fi teribile, personajul nostru, arhitectul, va trece prin cele mai urâte momente.

 

,,Andrei stă răsturnat printre perne, cu ochii închiși, răsuflă greu și Marius îl surprinde șoptind ceva…Într-un târziu, din relatările lui trunchiate, a înțeles că de câteva luni se petrec tot felul de lucruri ciudate. Primește apeluri telefonice abia înțelese de la soția sa care era moartă de mult, i s-a părut că o vede în mulțimea de pe un aeroport, a asistat zilele trecute la accidentul de mașină a acesteia care avusese loc în urmă cu trei ani. Întoarcere în timp?Imagini de coșmar în oglindă și nu numai acolo, halucinații, zgomote prin casă…”

 

Paginile romanului au și descrieri din copilăria lui Andrei și a prietenilor săi, pagini prin care am încercat să cobor printre momentele atât frumoase despre care am mai vorbit cândva. Parfumul de provincie…

 

,,Una din ploile de vară ale copilăriei. Caldă și odihnitoare ca vocea lui Elvis de pe casetofonul adus de Mihai. Stau adunați în filigoria din grădină întinși pe bănci și pe balansoarele din răchită și ascultă în tăcere. The King…Pe masă, pietre de remy împrăștiate printre cărți de poker, un pachet de Carpați fără filtru, o brichetă Zippo, câteva cărți din Colecția 15 lei și un vas din lut cu cireșe. Se aud din când în când cum cad merele prea coapte prin iarba grasă și udă, în timp ce Suspicious Minds, melodia lui Elvis se prelinge printre ei. Ai zice că sunt triști. Sau poate atinși de vraja melancolică a melodiei:

We can’t go on together

With suspicious minds

And be can’t build our dreams

On suspicious minds…

 

Da, și asta e copilărie. Și încă una frumoasă…Atâta doar că Andre Drumeș, până la urmă, îşi va pierde identitatea,  minţile şi-n final îşi va pierde viaţa. Într-adevăr, Gothic rămâne o poveste violentă despre neîncredere, care uneori poate fi letală.

Autor: Ioan Meghea

Încarcă mai mult de Exponentul
Încarcă mai mult în Cultură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificați de asemenea

Despre lucruri mărunte…

Lucrurile simple…Le avem la îndemână dar, nouă ni se par derizorii. Stăm toată viața…