Învăţământul profesional dual. ,,Bun, dar nu e pentru copilul meu”

Aparțin unei generații care a cunoscut un sistem de învățământ așezat, acum controversat, dar care dădea posibilitatea fiecărui absolvent, indiferent de nivelul de pregătire, să aibă garantat un loc de muncă la absolvire, în ideea în care nimeni nu putea rămăne fără un loc de muncă.

Învățământul obligatoriu era de opt ani, după care, în urma unui examen serios “de treaptă”, se putea accede la o altă formă de învățământ, liceul ,pentru cei care aveau capacitatea necesară și medii la absolvire suficient de mari pentru a urma un liceu teoretic, sau un liceu industrial. Exista la absolvirea învățământului obligatoriu, posibilitatea  înscrierii la una din școlile profesionale, arondate în toate cazurile pe lângă una din zecile de fabrici clujene. Astfel fabrica, intreprinderea sau uzina cum se numeau atunci, își pregătea un număr suficient de muncitori calificați pentru meserii specifice, și la exigentele specifice unui anumit loc de muncă. Existau în paralel școli tehnice, iar la nivel de facultate se putea accede și aici pe trepte diferite, subingineri sau ingineri, ca să mă refer doar la profilurile tehnice. Admiterea la facultate presupunea ani de pregătire, examenul de admitere exigent, iar numărul de locuri limitat. Îmi amintesc că la secția unde alesesem să mă înscriu erau locuri doar pentru optsprezece fete, respectiv optsprezece băieți. Vorbim de o concurență de patrusprezece candidați pentru un loc, pentru anumite facultăți chiar mai mare. Mi se pare o glumă să poți accede astăzi la o formă superioară de învățământ fără un examen serios.

Am făcut această prezentare pentru cei din generația despre care urmează să discutăm. Nivelul tot mai scăzut al pregătirii, lipsa unei programe școlare unitare, situația economică a țării, în ansamblul ei, lipsa de perspective pe termen lung, a făcut ca un întreg sistem de învățământ să dispară. E vorba de școlile profesionale. Astfel s-a ajuns în zilele noastre la o lipsă acută de forță de muncă calificată. Tradiția lor era deja centenară, vorbim de primele Școli de Arte și Meserii, unele chiar de elită, continuată apoi în forma școlilor profesionale. În fiecare etapă de dezvoltare și-au dovedit utilitatea.

Dată fiind carența de personal calificat, s-a simțit necesitatea reintroducerii acestei forme de învățămînt, numit acum învățământ profesional dual.

Pentru a cunoaște opinia clujenilor în legătură cu această formă de învățământ, școală teoretică asociată cu pregătirea practică într-o meserie, cu asigurarea la absolvire a unui loc de muncă, am ales un loc intens circulat din inima Clujului, unde am intervievat câțiva din trecători.

Vă mărturisesc că ne așteptam să dureze câteva ore până când vom reuși să adunam un material relevant. Surpriza a fost ca toți cei solicitați să răspunda întrebarilor noastre, răspunsuri articulate, fiecare dintre ele argumentate în baza experientei fiecăruia dintre cei intervievați. Majoritatatea părinţilor ne-au răspuns la întrebări, au lăudat iniţiativa, dar, din păcate, nu şi-ar încuraja copii să urmeze o şcoală profesională. 

 

Vă invităm să vizionați materialul filmat în urmă cu câteva luni în Cluj-Napoca.

Încarcă mai mult de Lucian Calin FLOREA
Încarcă mai mult în Educație

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificați de asemenea

Portret de artist-Mădălina Danciu

MĂDĂLINA DANCIU: “SIMT CĂ MUZICA ESTE CEL MAI BUN MOD DE-A MĂ EXPRIMA ȘI DE A-MI ARĂTA SUF…