Acasă Life & style Grăbiți de parcă viața s-ar termina mâine

Grăbiți de parcă viața s-ar termina mâine

9 min citire
0
14
1,029

 

Grăbiți de parcă viața s-ar termina mâine

Am ales drumul obişnuit, cel mai scurt dar și cel mai plăcut, spre serviciu.

O zi obişnuită în care nimic nu părea să mă impresioneze.Traversez absent şi odată ajuns pe cealaltă parte a străzii, ridic privirea .În faţa mea un chip necunoscut.Un personaj din acelea pe care le vezi zilnic, făcute anume să le întâlneşti odată în viaţă şi poate tocmai de aceea să îţi rămână puternic impresionate în memorie.

În faţa mea se află acum o femeie. Specială. Judecând după urmele timpului de pe obraz poate avea liniștit în jur de optzeci de ani. Ţinuta şi spatele însă au o verticalitate pe care mulţi din tinerii de astăzi ar invidia-o. Distincţie, eleganţă…îmi spun.

Chipul, deși brăzdat de riduri, distins, un ten îngrijit, are chiar un machiaj discret.Un păr lung, ondulat în care superbul argintiu natural este intercalat pe alocuri de urme de vopsea.„Au trecut câteva luni bune de la ultima colorare”…îmi spun. Părul este legat cu o eşarfă din mătase verde smarald, un gen de cordeluţă, iar la gât are o eşarfă similară.Cele două eşarfe puse anume parcă să sublinieze distincţia şi eleganţa. Haine simple, de vară, un imprimeu floral de bun gust.

Văd mai apoi în mână o revistă.Privind atent constat că e ultimul număr din „National Geographic”.Devin interesat, încerc să mă apropii, să ascult conversaţia pe care femeia a început-o cu un domn, pe care ea l-a oprit, plină de entuziasm. Femeia îi arată revista şi spune „Cândva şi eu scriam articole despre egiptologie”.Bărbatul însă pare grăbit şi oricum puţin interesat de argumentele femeii.„Da,timpuri apuse”,aud. „Aș putea încă să mai scriu”,se apără parcă femeia. Barbatul însa rămâne impasibil şi abea dacă spune „Nu ne mai vrea nimeni…ne-au uitat„.Nu am putut să nu remarc gestul femeii înaintea oricărei fraze ducea mâna la gură.La un moment o aud spunând vădit stânjenită „Mă scuzaţi nu cred că voi mai avea vreodata bani să îmi refac dantura”.Bărbatul râde idiot, zgomotos şi bâlbăie un salut formal după care pleacă. Profit de moment şi mă apropii. Îi fixez privirea doamnei şi-i zâmbesc, parcă empatic raspunde cu un zâmbet şi din nou duce mâna la gură. Zâmbetul mă încurajează,timp am…Trebuie să-i vorbesc!Mă scuz politicos, întind mâna şi mă prezint. Îi văd bucuria.„Mi-aţi fost student, uite că cineva încă mă mai recunoaşte…au trecut atât de mulți ani…„.Devine familiară”.Ştii, mă bucur atât de mult când studenţii mei mă salută pe stradă”. Nu realizează însă că sunt mult prea tânăr pentru a-i fi fost student.Simt că aş fi un mic ticălos dacă i-aş distruge bucuria de moment aşa că mă eschivez. „V-am remarcat distincţia şi am ţinut să vă vorbesc ”. „Invită-mă la o cafea, am multe de povestit vremuri atât de bune pe care voi nu le veţi trăi niciodată, voi vă grăbiţi să vă consumaţi viaţa de parcă s-ar termina mâine”

Am intrat la o cafea, au inceput să curgă fluvii de amintiri, una mai frumoasă decât cealaltă, din vremuri în care oamenii aveau timp să se bucure de viaţă.Multe din amintiri, din cele câte a reuşit să-mi relateze ar fi putut să se constituie în subiecte de roman.M-a facut să promit că ne vom revedea pentru alte amintiri.La despărtire m-a prins de mâna, vădit stânjenită. „Vreau să te rog ceva…l-am oprit pe domnul, sperând că voi lega o conversaţie, ca să-i cer bani de o pâine…de două zile s-a ales scrum din pensie…şi el era grăbit…ca voi toţi-nu,mă vei scuza…tu nu esti ca ei”. Am inţeles imediat aluzia. Am intrat într-un magazin alăturat, şi-a ales două chifle. „Şi aşa ai cheltuit cu mine…cu cafeaua. Astea îmi ajung două zile…mai am ceva lapte şi vecina, daca nu uită de mine, îmi va aduce nişte supă”.Am simţit un gust amar. Aveţi copii?, am întrebat.„Să nu vorbim despre asta, fiul meu m-a uitat…ştiu însă că îşi trăieşte viaţa şi îi e bine, asta îmi ajunge…”.Oftează.„Viaţa mea apune ..aş vrea să-mi scriu amintirile. La ce bun ? Voi vă grăbiţi să vă consumaţi viaţa de parcă s-ar termina mâine…”

Încarcă mai mult de FLOREA Lucian - Călin
Încarcă mai mult în Life & style

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Verificați de asemenea

Dicționar rescris arte brute, singulare. Laurențiu Dimișcă

Incursiune în universul artelor brute și OUTSIDER Art by Laurențiu Dimișcă Laurențiu Dimiș…