Acasă Cultură Tânăra artistă care așterne versuri pe foi și culori pe pânză. Interviu cu Florina Cușmir

Tânăra artistă care așterne versuri pe foi și culori pe pânză. Interviu cu Florina Cușmir

26 min citire
Comentariile sunt închise pentru Tânăra artistă care așterne versuri pe foi și culori pe pânză. Interviu cu Florina Cușmir
0
841

Ne place să folosim sintagma aceasta care descrie Clujul nostru drag ca pe o fortăreață a artiștilor. Un loc în care găsești artiști și artă pretutindeni. Iar acest lucru nu ține de estetica cuvintelor, ci este o realitate! În citadela transilvăneană se respiră artă.

Florina Cușmir este studentă în anul al II-lea la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării. Dar este mai întâi de toate un artist desăvârșit: așterne versuri pe foi și culori pe pânză. Povestea ei este specială, frumoasă și merită împărtășită. Cu gândul că arta trebuie povestită și artistul cunscut prin propriile sale cuvinte, redăm în rândurile de mai jos interviul cu omul frumos-Florina Cușmir.

R: Ești un tânăr artist. Ai avut prima expoziție de artă și ești membră a Cenaclului UBB. Povestește un pic despre tine

F.C: Cu ce ar fi mai indicat să încep, decât cu faptul că mă numesc Cușmir Ionela Florina. Spun asta nu pentru că n-ar fi evident în introducere, ci pentru a accentua primul prenume, pe care nu îl folosesc aproape niciodată, însă care provine de la prenumele bunicului meu, iconograf în tinerețe. Deci, aș putea crede că pasiunea pentru pictură s-a transmis genetic, iar stilul și înclinația spre o anumită zonă de manifestare e rezultatul propriilor mele alegeri, influențate cu siguranță într-o anumită măsură de media, experiențe, oamenii cu care am interacționat. 

În altă ordine de idei, pe scurt, am 20 de ani, m-am născut la Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud. Am urmat Colegiul Național Andrei Mureșanu, Bistrița și în prezent sunt studentă la Facultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunicării, Cluj- Napoca. 

De ce nu la Arte? Din orgoliu! Sau cel puțin din dorința de a avea o a doua opțiune pe piața românească a muncii și de a profesa într-un alt domeniu mai sigur financiar. Cu timpul s-a concretizat această alegere în dorința de a rămâne un artist autodidact, nonconformist , neinfluențat de alte stiluri și viziuni pentru că deși se susține că un artist adevărat, consacrat, profesionist are nevoie de școală, de o diplomă care să îi ateste talentul și priceperea, eu cred contrariul. În artă e nevoie doar de talent, pasiune, dăruire și multă muncă. Atât. De ce și Picasso a respins școlile de artă?

Nu am o părere negativă și nu critic școlile, facultățile de artă  în scopul influențării sau pătării imaginii, nicidecum, ci pur și simplu acesta e motivul personal pentru care am ales o cu totul altă facultate și prefer să studiez singură arta! Căci fierbe ceva în căpșorul meu și cu fiecare zi am tot mai multe idei și viziunea mea cuprinde orizonturi mai mari. Nu-mi place constrângerea. Nu-mi place să mi se spună cum să pictez și că am greșit. În artă nu se greșește. Cine rezonează cu o anumită pictură și cu stilul meu, acela face parte din grupul meu țintă, iar picturile sunt făcute pentru anumite categorii de oameni. Nu poți mulțumi gusturile fiecăruia.

R: Ne poți împărtăși despre începuturile tale ca artist?

C.F: Începuturile mele ca artist au fost dacă nu destul de, foarte mediocre. Se învârteau mai mult în jurul copierii formelor nudurilor găsite pe net și încercarea de hașurare. Cred că a fost cumva invers. Ceva m-a făcut să mă apuc de pictat și nu am început să pictez pentru că știam că am talent. Pe la finalul clasei a 12-a, când alții învățau pentru BAC, mie mi s-a înfiripat în minte idea de a reprezenta altfel frumusețea corpului feminin, atât de mediatizat și aruncat în zone pornografice. Cred că s-a stârnit o anumită revoltă și am vrut să îmi dovedesc mie că nudului feminin i se pot atribui alte conotații, că transmite emoții care rezonează cu frumosul acestei lumi și nu cu vulgarul și îl pot reprezenta altfel: fără aerul acela pornografic, care-l însoțește în încercările unor fotografi sau artiști de a-l surprinde.

Astfel, încet încet, din iarna anului 2016, am muncit la descoperirea unui stil original, care mă caracterizează și cu ajutorul căruia pot reda exact ce e în mintea mea. Desigur că am încercat și portretistică, natură statică, peisagistică, dar nudul a rămas prima și ultima opțiune pe care vreau și îmi place să mă concentrez. Simt că îmi dă o mai mare liberatate de mișcare, combinare a culorilor, elementelor care îl compun.

R: Ce a fost prima dată? Poezie sau pictură?

C.F: Prima dată a fost cu siguranță poezia. Mi-a ținut de cald. A fost un mijloc foarte bun de a-mi exprima trăirile și m-a menținut într-o zonă artistică până am dat de pictură. Prima poezie am scris-o prin clasa a IV-a, am publicat din clasa a V-a încoace, am câștigat și ceva concursuri la nivel județean,  în prezent sunt membră a cenaclului UBB,  însă, nu reușesc să mă ocup de două pasiuni cu aceeași dăruire.

Astfel am ales pictura, cel puțin pentru o perioadă. Prin componenta vizuală pictura frapează din prima secundă, poezia trebuie citită, analizată, absorbită, iar eu sunt adepta trăirilor intense de scurtă durată în privința artei. Din această cauză simt o mai mare mulțumire și extaz în momentul în care termin o pictură față de finalizarea unei poezii. Și simt că mă pot exprima total, că pot cuprinde un întreg și să nu simt că mai lipsește ceva.

R: Să le luăm pe rând. Despre poezie. De unde te inspiri? Ce te-a îndemnat să scrii? De unde această pasiune? De ce nu proză, ci poezie?

C.F: Am în plan un volum de poezie, însă vreau să fie calitativ. Nu pot publica orice poezii de amor mediocre scrise prin liceu. Public unul și bun ! Deși în poezie am ținut morțiș să descopăr un stil aparte, cât se poate de original, încă sunt pe drumul spre acest țel și mai e un pic de mers. Sunt sigură că atunci când va fi timpul, mă va trage de mânecă și voi scrie fără să mă chinui. Va fi ceva natural, așa cum e cu pictura în momentul de față.

Pasiunea pentru pictură m-a lovit ca un trăsnet, spre deosebire de poezie, care a apărut treptat, și am avut noroc că în gene a stat ascuns puțin talent, că altfel nu știam ce să fac și probabil mă chinuiam inutil cu nevoia de a transmite ceva, dar neștiind cum. În poezie m-am inspirat și încă mă inspir ocazional din locurile care au un aer boem sau locuri care mă duc cu gândul la o fotografie alb-negru, clădiri dărăpănate, în principiu, locuri care au o anumită istorie, fie că e vorba de locurile copilăriei mele, fie că e vorba de orice loc din lumea aceasta pe care s-a ” așternut puțin praful” și are o poveste. Pe scurt, mă inspir din povești și din sentimentele pe care le am față de locuri, povești și oameni.

Nu am habar de ce am ales poezia în favoarea prozei. Când am scris prima poezie, a fost de fapt o temă acasă și am făcut-o cu drag. Pe urmă am început. Când am încercat să scriu o proză, chiar recent, m-am pierdut. Nu pot avea o viziune de ansamblu, niște continuări și planuri a unei idei sau ansamblu de idei. Scriu pe moment, exact ceea ce simt și rămâne așa, are un final după câteva minute. Dacă aș scrie proză aș uita mult din ce mi-am propus să scriu și ar fi un haos. Nu funcționez așa, nu pot lucra la o lucrare artistică într-un timp îndelungat. Îmi place să dau tot ce pot câteva minute sau ore și să mă bucur de ce a ieșit tot atunci, în aceeași zi.

R: Despre pictură. Începuturile acestei pasiuni. Ce te inspiră?

C:F: Începuturile acestei pasiuni, așa cum am mai spus, au fost în iarna anului 2016 și nu am făcut capodopere din momentul în care am pus creionul sau pensula în mână. Însă am evoluat repede, zic eu, pentru că mi-am dat interesul și m-a pasionat. Mai simplu, am fost prea curioasă de ceea ce pot face în pictură, iar această curiozitate a accelerat procesul de învățare și descoperire.

Chiar dacă pot exista interpretări, deși n-ar trebui să fie cazul, sincer, în pictură mă inspiră femeia în esența ei. Observ femeile de pe stradă, atitudini, mișcări, dinamismul, formele lor diverse, ușor observabile prin îmbrăcăminte și imaginația mea face conexiuni, dezvoltă idei și boom, avem un tablou. Totuși și internetul și unele studii despre anatomie m-au ajutat și mă ajută. M-am gândit și mă gândesc serios la nudurile după model, însă numărul foarte mic de  persoane care ar vedea în asta artă pură și nu ceva cu conotație erotică, m-a făcut să mă rezum la imaginație.

R: Arta în cuțit? Ce presupune?

C.F: Arta în cuțit am descoperit-o de câteva luni. Mai exact din vara anului 2018 și m-am îndrăgostit de această tehnică. A fost ca un fel de revelație cu privire la definirea stilului meu și am simțit că este pentru mine. Bineînțeles, înainte de tehnica în cuțit, am pictat în pensulă, desenat cu cărbune și pasteluri, însă tehnica în cuțit îmi dă o mare libertate de mișcare, control asupra pânzei, sentimentul de dominare. Lasă o suprafață grunjoasă, apropiată de basorelief și se poate vedea de la primul strat de vopsea, până la ultimul, care poate fi al cincilea.

Îmi place să lucrez mai ales cu cuțitul de paletă zimțat, îmi place foarte mult efectul pe care îl dă picturii datorită zimților de pe suprafața lui care parcă ”zgârie” culoarea. Pe scurt, la fel ca picturile în pensulă, cea în cuțit schimbă doar instrumentul cu care se lucrează la un tablou, adică cuțitul de paletă, care poate fi de mai multe forme, mărimi, potrivite pentru anumite porțiuni, suprafețe mai mici, mai mari.

Ceea ce îmi place la arta în cuțit e cantitatea mare de culoare folosită pentru pictură, faptul că nu trebuie diluată ( cel puțin în cazul acrilicului) și textura pe care o are după ce se usucă, grunjoasă, practic, se poate ”simți” pictura, curbele, accentele și straturile de culoare.

R: Ce planuri ai pentru viitor?

C.F: Grea întrebare! Pe scurt, să continui să pictez și să îmi dezvolt stilul, viziunea. Vreau să pictez mult și bine. Nu am în plan să urmez o școală de arte, așa cum am spus, ci, ca și până acum, să muncesc singură și fără compromisuri, fără termene limită, examene. În principiu, vreau să pictez fără să fiu condiționată de circumstanțe, oameni, atitudini, evenimente.

Sper să reușesc. Sincer, foarte sincer spun că nu m-aș vedea într-un viitor îndepărtat în societatea românească așteptând să mi se recunoască meritele sau cel puțin talentul, pentru că știm care e mentalitatea pur românească cu privire la artiștii autodidacți și nu se va schimba curând. Vor fi nevoie de foarte mulți ani pentru a se schimba. Totuși, pe zi ce trece întâlnesc oameni care cred în talentul și viziunea mea și mă gândesc că ei sunt șansa pentru o schimbare. Mi-aș dori ca într-un viitor îndepărtat să îmi promovez picturile peste hotare.

Am sentimentul și nu numai, ci și convingerea că ar fi apreciate, însă în viitorul apropiat urmăresc să mă ocup și de facultate, să îmi dau licența, subiectul căreia se învârte tot în jurul artei, însă privită dintr-un alt unghi, să am parte de experiențe noi care să mă dezvolte ca artist și om. Dar în special îmi doresc putere și imaginație cât cuprinde pentru a picta.

R: Arta, un concept larg, greu măsurabil. Ce înseamnă pentru tine arta?

C.F: Pentru mine arta e un termen mult prea mic ca să descrie întreg ansamblul de concepere a unui obiect palpabil în cazul picturii, sonor în cazul muzicii și așa mai departe. Căci din ce e făcută arta? Omul care a jurat într – un fel credință acestei activități plus mediul înconjurător. Dacă ne gândim bine, eu, plus toți ceilalți și tot ce mă înconjoară rezultă un întreg absolut.

Astfel, arta e un cuvânt general care descrie frumosul, dar e mult prea „strâmt” pentru a încăpea tot frumosul acestei lumi și mi-aș dori ca noi toți să nu mai fim nevoiți să descriem acest întreg cu un singur cuvânt ci să se observe cu ușurință în limbajul nostru nonverbal, când subiectul de discuție e arta. E o sclipire acolo, în colțul ochiului stâng și e evidentă. La fel ca în cazul „îndrăgostelii!”

Florina este un om desăvârșit. Învață și crește singură, se dezvoltă frumos, ajungând să transmită arta și frumosul și celor din jurul ei. Trăiește cu și prin artă, așterne versuri și pictează despre ceea ce simte. De curând și-a creat și un site, iar de ceva vreme lucrările sale sunt prezente pe pagina sa de facebook- Cusmir Florina-Art. 

Încarcă mai mult de Pavel Lazăr
Încarcă mai mult în Cultură
Comentariile sunt închise.

Verificați de asemenea

Centrul Cultural Clujean dă startul Culturepreneurs 2019

Azi, 17 aprilie 2019, Centrul Cultural Clujean dă startul Culturepreneurs 2019 Aflat la a …