Acasă Cultură Farmecul discret al provinciei

Farmecul discret al provinciei

7 min citire
0
1
61

,,N-am crezut niciodată că voi cădea atât de ușor în capcana amintirilor, n-am crezut niciodată că voi putea să spun atât de multe despre  provincie și oamenii lui, despre locuri nemaiîntâlnite, despre parfumul unic al provinciei”.

Așa începea unul dintre primele mele romane, Scene din viața unui provincial. Mulți m-au întrebat: ,,de ce ai scris despre provincie?” Îmi aduc aminte de câteva fraze din Jurnal 1935-1934 al scriitorului Mihail Sebastian care vorbea despre provincie numind-o ,,singura categorie autentică pe care se poate conta în țara asta în care toate se vânzolesc și se contestă”.

Da, e foarte greu să ocolești amintirile…Octavia Paler spunea cândva: ,,mă lovesc de amintiri ca de un zid”. Pentru mine, micul orășel ardelenesc în care am trăit, orașul copilăriei și al adolescenței mele, va rămâne ,,zidul” de care mă voi lovi mereu.

,,…Străzi pe care le știu piatră cu piatră, locuri în care m-aș fi putut mișca și cu ochii închiși, case vechi, încă rămase în picioare, lângă care, uneori, mă opream în zori ieșind de la vreo petrecere, grădini înecate de verdeață”.

Nu odată, revenind pentru câteva zile în casa bunicii unde nu mai locuia nimeni, îmi închipuiam că dincolo de poartă voi găsi lucruri extraordinare, la fel ca și eroina lui Lewis din romanul Alice în țara minunilor care, deschizând mereu uși sau ferestre, trecea într-un alt spațiu, într-o altă lume. Probabil că dincolo de ușa casei bunicii se află copilăria și adolescența mea și ceva trebuie să mai fi rămas din ele.

Fac un mic exercițiu de imaginație și încerc să-mi amintesc de acel parfum de provincie și de farmecul discret al acesteia.

,,…În curte, șura, în care găseai o mulțime de obiecte nemaiîntâlnite astăzi prin curțile oamenilor. Un plug cu trei brăzdare, o mașină complicată pentru treierat -un model dinainte de război -câteva unelte pentru lucrul la câmp sau grădină, un război de țesut, o afumătoare pentru carne și câteva scule pentru făcut vin, un teasc cu șurubul imens lucrat din lemn, două sau trei vase care păstrau încă mirosul inconfundabil al mustului din anii trecuți și un butoi din lemn de frăgar, pentru învechit vinul”.

,,…Uneori, sâmbătă seara ieșeam cu părinții la restaurantul de pe insulă. Se comanda fripturi, mici, niște vin, iar pentru mine limonadă. Mese pline, animație, fumul de la grătarul încins de cărbuni, totul însemnând micul răsfăț la sfârșit de săptămână. Îmbrăcat ca ,,băieții mari”, adică într-o cămașă albă și pantaloni lungi -teribil ce mă mai incomodau! -lăsat pe spate în scaunul de rafie și sorbind plin de importanță apa colorată, priveam cu admirație la ai mei care dansau tangourile lui Gardel. Por una cabeza sau poate Mi noche trista…”

,,…Străzile patriarhale -unele nici nu erau pavate, serile de vară în care ai mei mă puneau să stropesc cu apă în fața casei, asta pentru ca să se poată sta pe bancă, la răcoare, vecinele în papuci, capoate și bigudiuri ieșite în fiecare seară la povești, grădinile încărcate cu de toate, iar noi, liceeni, cu uniformele alea încheiate până-n gât, veneam de la școală, salutând frumos în drum pe toată lumea, fiindcă firește, ne cunoșteau și îi cunoșteam pe toți…Orașul copilăriei mele…

 Dragii mei, dacă a pleca înseamnă a muri puțin, a te reîntoarce cu siguranță înseamnă a renaște și a te regăsi…

AUTOR: IOAN MEGHEA

 

 

Încarcă mai mult de Exponentul
Încarcă mai mult în Cultură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Verificați de asemenea

Expoziţie şi concert dedicate Reginei Maria la Muzeul Naţional Cotroceni

Muzeul Național Cotroceni, în calitatea sa de muzeu memorial, a adus un omagiu Reginei Mar…