Acasă Life & style Stil de viață De ce să nu alegi iertarea

De ce să nu alegi iertarea

13 min citire
0
17
1,214

O cutumă, un mod deseori greșit de a înfrunta o situație, de obicei conflictuală, este acela de a ierta cu orice preț, doar pentru că vrem să arătam că avem suflet mare, și că nu vrem să acumulăm resentimente fața de cineva, sau intr-o situație dată.

Și dacă vin și vă spun că iertarea nu rezolvă deloc problema, din contra, o ascunde, și problema va reveni cu siguranță?

Fiecare dintre noi am fost în situația de a ierta pe cineva care ne-a greșit, și nu oricum, ci într-un mod care nu trebuia iertat.

Haideti să vedem mecanismul, pe fiecare segment, ca sa putem intelege ceea ce s-a intamplat.

S-a comis gestul, s-a pus in practică acțiunea, s-a indus implicit suferința. Urmeaza zile de anxietati, poate chiar depresie, fapta s-a comis, si ne dăm seama că ruptura s-a produs in noi. Primul impuls e răzbunarea, sau vrem să raspundem cu aceeași monedă, să inducem același tip de suferintă, dacă se poate.

Scenarii care ne obosesc mintea, din nou stări induse, de data aceasta multă adrenalină, gândind cum vom reacționa, dialoguri întregi imaginare, și linistea nu vine nicidecum, din contră, ne adancim și mai mult în starea în care suntem.

Și atunci care ar fi soluția, e intrebarea firească…

Cu siguranță nu iertarea cu orice preț. Aici e marea problemă. Iertând problema nu se rezolvă, ea rămâne exact așa cum a fost generată. Și va reveni, cu o anumită recurență, chiar și în vis. Nu facem altceva decât să o ascundem sub preș, împăcați că avem un suflet mare, și că putem ierta.

Când răul a fost facut, când adevarurile nu s-au spus, în întregimea lor, nu ne ramane decât să înfruntăm situația, să cerem și să ascultăm explicatiile, cele sincere, și să nu toleram minciuna, adevărurile spuse pe jumatate, să fim pregatiți să suportăm acel adevar care doare, uneori. O înfruntare sănătoasa a realitații ne călește, ne face oricum să evoluam. Poate am greșit și noi, sau am contribuit la mersul, la evolutia lucrurilor, și acest poate se transformă aproape întotdeauna în …sigur am greșit și noi…iar tăcerea sau lipsa de atitudine sunt cele mai frecvente cauze în escaladarea unui conflict.

Reiterez, iertarea este doar o soluție de fugă în fața problemei, în căutarea unei liniști aparente, cu orice preț.

Ce ne facem atunci cand a ierta înseamnă a renunța la dreptatea pe care știm că o avem? Ce facem cu pata care ramâne pe suflet dupa ce am iertat? Și cum vom trăi, uneori tot restul vieții, cu povara faptei iertate?

Iertarea nu înseamnă că trebuie neapărat să faci pace cu persoana care te-a rănit, că trebuie să rămână în continuare în anturajul tău ca și cum nu s-ar fi întamplat nimic, și asta e una din cele mai frecvente greșeli. NU trebuie să lași acea persoană să iți iasă zilnic în cale, și să te prefaci că suferința a trecut, defapt a scazut cel mult în intensitate, sau a intervenit indiferența, și nu trebuiesc deschise căi spre noi suferințe.

Iertarea scade și puterea de a reacționa, de a ne apara în fața situațiilor, și, mai rău, de a deveni stoici, incapabili să reactionăm, iar o palma deschide calea altei pălmi, de cele mai multe ori încă și mai dureroasă. Și nu mă refer la o palmă primită efectiv.

Cei care provoacă suferință trebuie să învețe că puterea stă în a nu ierta, ci a acționa.

Când persoana implicată, și pe care ar trebui să o iertăm, refuză să dea explicații, atunci înțelegem cu adevărat că nu avem în fața o persoana puternică, iar lașitatea trebuie amendată, evident dupa ce s-au epuizat căile de comunicare, chiar și pe ton ridicat, când reproșurile curg valuri, și când defapt se spune cea mai mare parte de adevar, care a mocnit îndelung.

De ce să reiei o relație cu cineva care te-a rănit, care ți-a indus suferința? Doar pentru ca au fost cândva momente bune, momente frumoase, clipe de pasiune pe care crezi că  nu le mai regasesti, amintiri doar, pe care te încăpățînezi să le  conservi, ca să îndulcești suferința.

Am intalnit cazuri în care durerea era aproape de moarte, și totusi, se mai păstra un sentiment duios…poate nu a vrut să greșească, poate a fost și vina mea… Mi s-a intamplat sa mi se spună că se foloșeste de dreptul de a nu raspunde, și asta m-a facut sî privesc cu îngăduință de părinte iertătator, și o spun ironic, dar in acea situație chiar nu avea sens să mai insist, nicio argumentație nu mi-ar fi schimbat părerea că am în față o persoană care chiar nu poate să își gestioneze singură propriile probleme, că orgoliul e cu mult peste ceea ce numim bun simț comun, că era un scut la suferințe nerezolvate, și că modul în care am cedat a făcut să se simtă puternică, o iluzie care pe mulți îi ajută să meargă mai departe, spre nimic, să se adâncească în propriile abisuri, pana când va ajunge să strige dupa ajutor

Vindecarea, dacă se poate vorbi despre vindecare, vine mult mai repede dacă problema este infruntata realist, și dacă nu se crede că iertarea este panaceu.

Gândiți-vă, când citiți acest articol la cei din jurul vostru care au ales iertarea ca scuza a lipsei de reacție, care au uitat de dreptului la demnitate, și care defapt încurajează lașitatea unora de a-și înfrunta propriile probleme, transferând asupra celor care au aratat sentimente curate, toată neputința lor. Unii chiar nu pot să se schimbe, și e un cerc vicios, pentru ca ei vor fi primii care refuză ajutorul. Sunt de acord că nu trebuiesc abandonați, trebuiesc ajutați, dar de către un specialist, care a învatat să nu se implice, să priveasca rece și echidistant problema, și care pot să-i coopteze în a-și identifica problemele, și a-și găsi propriile solutii.

Ruperea raporturilor avute trebuie să fie imediată, și categorică.

Iertarea adevarată vine numai după detațarea de problemă, și nici macar nu e necesar să vină. Nu vendetă, nu răzbunare, ci conștientizarea faputului că sunt situații care pur și simplu nu trebuiesc tolerate, sau iertate anumite situatii. Și asta redă demnitatea, stima de sine, revine zâmbetul sănătos, și pofta de viață.

Iertam un copil inocent, pentru o minciună inocenta, dar nu iertăm un adult care nu s-a gândit la consecințele faptelor sale.

Încarcă mai mult de Lucian - Călin FLOREA
  • Joc de adult

    E atât de simplu să obţin Tinereţe fără bătrâneţe când citesc aceste poveşti unor ochi mar…
  • Despre lucruri mărunte…

    Lucrurile simple…Le avem la îndemână dar, nouă ni se par derizorii. Stăm toată viața…
  • Despre viciu şi nu numai

    Ce ne spune dicționarul? Să vedem: ,,Defect,cusur, pornire nestăpânită și statornică spre …
Încarcă mai mult în Stil de viață

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Verificați de asemenea

Din culisele Concertului Christmas Magic-Concert de Colinde Americane, pentru dumneavoastră

Scriam în materialul precedent că am avut acces în culisele evenimentului. Și a fost o sur…