Acasă Cultură Concert simfonic la Filarmonica de Stat. Muzică sub bagheta dirijorului Agafița

Concert simfonic la Filarmonica de Stat. Muzică sub bagheta dirijorului Agafița

13 min citire
Comentariile sunt închise pentru Concert simfonic la Filarmonica de Stat. Muzică sub bagheta dirijorului Agafița
0
48

Filarmonica de Stat ,,Transilvania”, găzduiește vineri, 1 februarie 2019, începând cu ora 19.00 un concert simfonic sub bagheta dirijorului Mihail Agafița. Maestrul Agafița îi va purta pe cei prezenți în imensitatea spațială și temporală a Rusiei, prin muzica lui Dmitri Şostakovici și a lui Serghei Prokofiev.

Un concert ancorat în istorie. Povești din Rusia învelite cu portative muzicale

În deschiderea concertului ne vom bucura de Uvertura festivă a lui Dimitri Şostakovici, unul dintre artiștii Uniunii Sovietice a lui Stalin. Pentru acesta arta a fost în mod inexorabil legată de politică și care, tocmai de aceea, a fost nevoit să fie extrem de creativ pentru a jongla cu sarcasmul. În Rusia acelor vremuri, cei ca Şostakovici erau angajaţi ai statului, iar arta lor trebuia să fie în serviciul socialismului și să reflecte ,,tot ce este eroic, strălucitor şi frumos”. Lucrările erau atent analizate, fiind vizate orice elemente de „modernism” care contraveneau cauzei socialiste. Abaterile de la regulă erau imediat pedepsite – în cel mai bun caz, cenzura totală; în cel mai rău, un drum doar dus către Gulag.

Stilul adesea acid al compoziţiilor lui Şostakovici l-a iritat pe Stalin, iar compozitorul a fost, de multe ori, criticat aspru în presa de specialitate. Unele critici extrem de dure i-au zguduit puternic statutul de care se bucura în cercurile intelectuale şi artistice. Mai apoi, arta sa a fost acuzată de „depravare formalistă”. Cele mai multe lucrări ale sale au fost interzise, iar familiei i s-au retras toate privilegiile. Moartea lui Stalin, în 1953, a contribuit la reabilitarea lui. 

Şostakovici a scris Uvertura festivă la 37 de ani de la Revoluția Bolșevică, fiind o lucrare grandioasă și energică, care foloseşte din plin potenţialul timbral al instrumentelor de suflat din alamă, lucrare total opusă stilului de până atunci al compozitorului (sarcastic, melancolic, pesimist).

Prokofiev în sol minor

Seara continuă cu o lucrare de Prokofiev, și anume Concertul nr. 2 pentru pian, în sol minor, op. 16. 
Despre Prokofiev se știe că a fost un pianist formidabil, iar concertele sale pentru pian (cu excepţia celui de-al patrulea, pentru mâna stângă) au fost compuse pentru a-şi etala excepţionala sa tehnică: tăioasă, precisă, cu o strălucire de oţel şi un mare simţ al ritmului; într-un cuvânt, perfectă.


Scris în 1912, când Prokofiev era încă student, primul Concert pentru pian s-a bucurat de un succes fulminant care i-a construit compozitorului reputaţia unui enfant terrible. Concertul nr. 2 a fost compus la un an după primul şi, deşi implică o virtuozitate şi mai complexă decât lucrarea anterioară, Prokofiev a încercat aici să ajungă la straturi mai adânci de expresie, așa că cel de al doilea Concert pentru pian este una dintre cele mai exigente şi dificile lucrări de gen, presupunând o anduranţă aproape atletică a pianistului.


La plecarea din Rusia, în 1918, Prokofiev a lăsat, în apartamentul său din Petrograd, partitura Concertului nr. 2, iar prietenii săi l-au informat mai tîrziu că fusese folosită de chiriaşi „ca să-şi gătească o omletă”. Nu a fost însă un gest de vandalism, ci o mărturie a îngrozitoarelor condiţii de viaţă din Petrogradul Războiului Civil, în care oamenii mureau de frig şi de foame.


În final, revine muzica lui Dmitri Şostakovici, și anume Simfonia nr. 1 în fa minor, op. 10. Aceasta a fost lucrarea cu care Şostakovici, pe atunci de 19 ani, absolvea clasa de compoziţie de la Conservatorul din Leningrad. Era, de asemenea, şi cea mai importantă lucrare a lui de până atunci.

 
Datorită energiei, spontaneităţii şi entuziasmului său, numeroşi critici consideră această lucrare de tinereţe una dintre cele mai bune simfonii scrise de compozitorul rus. Deşi, pe alocuri, se resimte influenţa lui Ceaikovski sau Prokofiev, ea dezvăluie o personalitate bine individualizată, înscrisă pe orbita marilor cuceriri compoziţionale.

Reprezentantul tinerei generații de dirijori

Mihail Agafița este cunoscut pentru măiestria cu care dirijează compozitori ruși, fiind un valoros reprezentant al tinerei generaţii de dirijori. În decursul a 20 ani a susținut în jur de 600 concerte simfonice, spectacole de operă şi balet, inclusiv alături de Orchestra Filarmonicii din Moscova. 

Printre orchestrele pe care le-a condus se numără Orchestra Filarmonicii din Moscova, Filarmonica Naţională a Republicii Belarus din Minsk şi cea a Republicii Moldova. În România, sub bagheta sa au bucurat publicul Orchestrele Filarmonicilor din Cluj, Iaşi, Tîrgu Mureş, Oradea, Braşov, Sibiu, Bacău, Ploieşti, Craiova, Botoşani, Satu Mare și Orchestra Naţională Radio Bucureşti.

Peste Hotare, Mihail Agafiță a impresionat publicu alături de Orquesta de Extremadura (Spania), Pori Sinfonietta (Finlanda), Owensboro Symphony, Great Falls Symphony şi Ohio University Symphony Orchestra (SUA),


Din 2004 deţine funcţia de Dirijor Permanent al Filarmonicii Naţionale a Republicii Moldova, iar din anul 2013 obţine prestigioasa poziţie de Prim Dirijor şi Director Artistic al Orchestrei Simfonice din cadrul aceleiaşi instituţii. Între anii 2009-2013 a fost Dirijor Permanent al Filarmonicii „Transilvania” din Cluj. 


Mihail Agafiţa participă la prestigioase festivaluri internaţionale de muzică, unde prestaţia sa dirijorală este întîmpinată cu entuziasm de public şi apreciată la superlativ de către presa de specialitate. Colaborarea sa cu celebra cântăreaţă spaniolă Isabel Pantoja, cu care a susţinut concerte în marile oraşe ale Spaniei. Se remarcă trei concerte în prestigioasa sală Palau de la Música din Barcelona, care reprezintă un punct de reper în activitatea sa profesională.


Momente inedite ale carierei sale le constituie colaborarea cu Orchestra Filarmonicii din Moscova, precum şi evoluţia în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu” (Bucureşti, 2011), la pupitrul Filarmonicii „Transilvania” din Cluj.

Josu de Solaun


Câştigător al Premiilor I la Concursul Internaţional „George Enescu” din 2014 şi la ediţia a XV-a a Concursului „José Iturbi”, pianistul Josu de Solaun a fost invitat să suţină concerte şi recitaluri pe scene din toată lumea.


Ca muzician de cameră şi solist, a concertat în Franţa, Georgia, Italia, Rusia, Ucraina, Canada, Germania, Japonia, China, Bulgaria, Cehia, Polonia, Olanda, Mexic, Chile şi Elveţia.

Printre dirijorii şi orchestrele cu care a colaborat îi regăsim pe Constantin Orbelian, Ormsby Wilkins, Horia Andreescu, Christian Badea, Yaron Traub, Max Bragado, Paul Daniel, Yuri Krasnapolsky şi Jonathan Pasternack, Orchestra Teatrului Mariinsky, Filarmonica „George Enescu”, Orchestra Filarmonicii „La Fenice”, Orquesta Sinfónica de Bilbao, Orquesta de Valencia, Orchestra de Cameră „Rudolf Barshai” din Mosvoca, Orchestra Simfonică din Sioux City, Orchestra Simfonică din Monterey, Orquesta Sinfónica de Euskadi, Orchestra Filarmonicii din Mexico City, Orchestra Filarmonicii „Janaček”, Real Filharmonica de Galicia, Orchestra Radio a Spaniei, Orchestrele Filarmonicilor din Lviv, Bari, Iaşi, Timişoara, Tîrgu Mureş.


Josu de Solaun a înregistrat integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu şi a participat la înregistrarea lucrării Les Noces de Stravinsky (pentru casa de discuri Naxos).


Pianistul este absolvent al Manhattan School of Music, unde a studiat cu Nina Svetlanova şi Horacio Gutierrez.

Încarcă mai mult de Pavel Lazăr
Încarcă mai mult în Cultură
Comentariile sunt închise.

Verificați de asemenea

Învățarea spre comunitate, dezbătută în cadrul unui proiect ERASMUS+ la UBB

Universitatea Babeș-Bolyai, prin Departamentul de Psihopedagogie Specială al Facultății de…