Acasă Cultură Bucovina leagăn de tradiție și binecuvântare

Bucovina leagăn de tradiție și binecuvântare

16 min citire
0
8
123

Cred că cea mai potrivită vacanță în această perioadă e o vacanță în Bucovina. Am avut privilegiul de a fi invitat, pentru Sărbătorile Pascale, de doi prieteni dragi, Silviu și Lia Motrescu, aș putea spune liniștit frate și mamă, care m-au adoptat simbolic, de câțiva ani buni. Cunosc desigur locurile, și, poate tocmai de aceea, am considerat că e locul cel mai potrivit pentru minivacanța ocazionată de aceste Sărbători.

Pentru cine nu cunoaște încă zona, vreau să facem împreună un exercițiu de imaginație, binevenit pentru cineva ancorat în rutina zilncă a orașului, și care se simte cu adevărat liber imediat ce intră în contact cu natura vie, sălbatică, încă și mai vie sub soarele acestei primăveri minunate.

Indiferent dacă aleg să vorbesc despre Vatra Dornei, cândva o perlă a turismului românesc, Pojorîta sau Cîmpulung Moldovenesc, imaginea este aceeași. Locuri străjuite de munți, verde viu și aer sănătos. Să deschizi, dimineața fereastra și să te vezi înconjurat de munți acoperiți de păduri încă dese, să poți urmări răsăritul soarelui de după o stâncă, soare care te va însoți ziua întreagă, sau să te trezești într-o pâclă densă de nori, să ai răbdare până când soarele, în mai puțin de o oră, va împrăștia tot ce părea amenințare, și să strălucească, stăpân, intreaga zi, peste aceste spații binecuvântate, pline de poezia locului.

Și unde mai pui că zăpada încă mai persistă, în anumite locuri.

Cum timpul are alte valențe în aceste locuri, iată că și natura arată că nu se grăbește deloc. Am văzut ghiocei, și brândușe…asta în Aprilie, și m-am gândit să vă bucur privirea cu delicatețea lor.

 

Nu puteam să exclud din această prezentare mâțișorii, nu?

 

 

 

 

 

 

Odată ajuns, am crezut că voi putea participa și eu la pregătirile de Sărbătoare…Exclus! Tradiția e tradiție, și în Vinerea Mare trebuie să se fi încheiat deja toate pregătirile. Mai puțin coșul cu bucate, pentru sfințit, o tradiție păstrată cu sfințenie, la care am participat.

 

 

 

În răgazul de câteva ore înainte de Slujbă, l-am cunoscut pe Horațiu Silviu Ilea, curator la Muzeul Național al Țăranului Român, și, vă mărturisesc, că surpriza a fost cu atât mai mare cu cât am întâlnit un om fascinat de tradițiile locale, și care, în ciuda tinereții sale, și a faptului că, prin natura profesiei s-a stabilit în București, revine cu plăcere în aceste locuri, și nu oricum. Alege să îmbrace portul popular tradițional, de care se simte legat, și în același timp mândru. Atât de mandru încat constant caută noi și noi piese vechi, încercând să reconstituie, într-o colecție personală , tot ce înseamnă autentic în civizația acestor locuri. M-a fascinat curiozitatea cu care caută prin lăzi, sau poduri, obiecte care pentru alții nu au valoare, dar care îl ajută să reconstituie o perioadă în care tihna zilelor de sărbătoare, și nu numai, ne-ar face să-i invidiem pe acei oameni care sigur nu se plângeau ca sunt stresați, sau obosiți, de câteva ori pe zi, ca acum.

Am pus cap la cap cateva idei, astfel încăt discuția noastră să prindă contur, într-un material ilustrativ pentru semnificația momentului. Galeria de fotografii, în parte pusă la dispoziție de Horațiu Silviu Ilea, din colecția personală, ilustrează, cred elocvent, pregătirile, și importanța momentului.

Vă spuneam, Paștele, tradiția pascală, au o semnificație încă și mai tulburătoare, astăzi, în Bucovina, loc în care tradițiile sunt păstrate nealterate.

Renașterea deplină a naturii ajunge zilele acestea la apogeu, după patruzeci de zile, cât durează postul prilejuit de Sărbatoarea Învierii.

Postul în Bucovina începe cu ziua de Spolocanie, când, conform tradiției, gospodarii coboară din pod vesela nouă, oale, blide și tacâmuri de post, în timp ce vesela aflată în uz până atunci este spălată cu apă fierbinte, și urcată în pod.

Pe timpul celor patruzeci de zile, bucătăria  bucovineană reflectă cu sfințenie importanța postului. Se vor pregăti pe durata postului borșuri de fasole, cartofi și tocmaci, o varietate de tăiței de casă, mâncărică de fasole cu rântaș, mâncărică de cartofi, cum sunt numite prin părțile locului, dar și sarmale cu hribi uscați, sau tocănițele de ghebe și opintici murați, alivenci de hriscă, iar ca desert povidla, un magiun de casă cu miez de nucă. Sunt preferate și scrijelele, rondele de cartofi, coapte pe plită.

Pe parcursul celor patruzeci de zile se aprind și focuri ritualice, cu scopul de a implica și natura în etapa de curățenie. Debutul acestor ritualuri are loc în dimineața zilei de Alexei, culminând cu focul din Noaptea de Înviere, care se aprinde în apropierea bisericilor, pe dealuri, fiind rostogolit spre văi.

Și în Bucovina, Duminica Floriilor este sărbătorită cu mult fast. În biserici sunt binecuvântate mlădițe de salcie înflorită, sau de mesteacăn înmugurit. Agheasma primită la biserică este folosită la stropirea  celor ce le ies in cale, la biserică sau în drum spre casă, prilej cu care se fac și urări. Mlădițele sfințite în biserică, sunt înfipte în pământ, acasă, sau așezate la stâlpii porților. Acest moment este ales și pentru scoaterea, pentru prima dată, a animalelor la păscut.

Săptămâna ce se scurge între Florii și Paste este menită treburilor gospodărești. Exceptia o face ziua de joi, Joia Mare, sau Paștele Moșilor, când activitățile în gospodărie sunt interzise, până la întoarcerea de la biserică, de la Denii, când lumea se întoarce acasă cu lumânări aprinse.

La cuptorul arhaic nu s-a renunțat nici acum, în gospodăriile bucovinene. Se framântă aluatul pentru colaci, pasca, învârtite și prăjituri, toate acestea în preajma cuptorului incins. Se folosesc încă covețile din lemn pentru frământat, precum și vasele din lut pentru prepararea ingredientelor.

Când toate pregătirile s-au încheiat, și se apropie noaptea de Înviere, sunt pregătite traistele, sau coșul pentru sfințit, care trebuie să conțină pasca tradițională, ouăle de Paște încondiate, împreună cu alimentele ce vor fi servite în ziua de Paște: cârnați, pișcă, caș și păstrăv afumate, prăjituri și cozonac.

Biserica e locul în care se va săvârși slujba, atât de așteptată, sunt patruzeci de zile de spiritualitate care anticipează acest moment. Și în acest punct, tradiția se păstrează nealterată.

Horațiu mi-a povestit un alt amănunt, care mi se pare important de relevat, prin inedit. Sunt locuri în care fiecare membru al obștei sătești are dreptul să tragă, pentru el însuși, pentru iertarea propriilor păcate, clopotele bisericii din sat, fără mijlocirea vreunui clopotar.

M-a impresionat și gestul de a purta spre case flacăra învierii, Lumina. La sat există încă obiceiul de a înconjura de trei ori casa, cu lumânarea simbolizand Învierea, poposind prin locurile ce compun gospodăria, nefiind exclusă poiata cu animale.

Flacăra sfântă este dusă, în Noaptea Învierii, și la mormintele celor dragi, pe morminte punându-se și ouă încondeiate sau vopsite, și se bea o gură de palincă, spre pomenirea celor trecuți. Din respect, se evocă doar amintirile plăcute din timpul vietii.

 

Generozitatea și altruismul acestor oameni nu poate să treacă neremarcată. Imediat ce am intrat în casa prietenilor mei, am primit un dar de suflet, o icoană pictată pe piatră, iar Horațiu mi-a dăruit, conform tradiției, o babă! Așa se numește prin părțile locului acest dar care, vă asigur, are o aromă îmbietoare, și abea aștept să mă infrupt din “ea”!

M-am întors acasă îmbogățit sufletește, și bucuros în același timp, pentru că în vremuri de consumism exagerat, simplitatea e la locul ei, căldura umană topește orice urmă de răutate, și se pot petrece zile de spiritualitate autentică, într-un cadru de basm.

 

 

 

Închei relatarea mea în mod inedit…convins fiind că voi reveni în aceste locuri, măcar de Sărbători.

Încarcă mai mult de Lucian Calin FLOREA
Încarcă mai mult în Cultură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verificați de asemenea

Portret de artist-Mădălina Danciu

MĂDĂLINA DANCIU: “SIMT CĂ MUZICA ESTE CEL MAI BUN MOD DE-A MĂ EXPRIMA ȘI DE A-MI ARĂTA SUF…